Ranca. Transalpina. O zona superba, din ce in ce mai mediatizata in ultima vreme si care duce pe aproape orice iubitor de autoturism cu gandul la niste viraje superbe, scartait de roti si nu in ultimul rand, peisaje care iti taie respiratia. Si nu v-ati insela, toate sunt acolo.
Exista insa parti si mai putin placute, anume atitudinea oamenilor care se ocupa de turism in zona. Nu vreau sa discut despre acest aspect prea mult, ma rezum doar la atentionarea celor doresc sa mearga in zona. Si da, imi permit sa generalizez pentru ca pe durata celor 3 zile petrecute in zona am avut probleme cu sapte facilitati diferite de cazare sau servire a mesei. Pentru noi cel putin, noaptea de joi e scurta, iar ziua de vineri incepe mult inainte de rasarit. Dupa un lung si istovitor drum, ajungem la destinatie. Unii erau deja ajunsi, i-am asteptat si pe ceilalti. N-au reusit sa ajunga toti, insa va exista intotdeauna si o data viitoare. Seara de vineri avem program de voie: cazare, gratar si nelipsitele „politeturi” cu administratorii, iar sambata dimineata ne pornim spre Obarsia Lotrului, urmand a traversa cea mai spectaculoasa portiune din Transalpina.


Ne grupam si pornim in coloana organizata Mitsubishi-Subaru la drum. Pana sa ajungem, poposim pe vreo trei-patru platouri suficient de incapatoare pentru toate masinile prezente si realizam deja traditionalele poze de grup.
Pentru servirea pranzului poposim la o pastravarie din Obarsia Lotrului unde, din pacate, nu suntem feriti de mici incidente, pe care insa nu le lasam sa ne strice buna dispozitie. Pe drumul de intoarcere mai poposim pe un platou, iar cei cu dotari mai „offroad friendly” incearca si un platou situat la vreo 100 de metri mai sus. Revenim la cabana, cateva ore program de voie, timp in care se fac si proviziile pentru seara ce avea sa urmeze. Completam mici chestionare si primim din partea Casei Auto Iasi machete, rame foto, pelerine de ploaie si carti de colorat pentru juniorii pasionati de Mitsu, precum si trei plinuri de combustibil si multe odorizante din partea Rompetrol.

Socializarile continua pana aproape de dimineata. Parcarea este deasemenea linistita, cele doua marci japoneze convietuind in pace.
Ultima zi e dedicata refacerii si programului de voie. In principiu, se mai viziteaza imprejurimile si ne pregatim pentru drumul de intoarcere. Mai multe detalii si poze se gasesc aici.