Discutii libere
Da? cu cianură aţi ?ncercat?
Sorin Băsu
Să vă spun secretul vieţii mele: ?ntotdeauna mi-am dorit să fiu un ?ntreţinut. Să stau cu burtica ?n sus şi toate cele să-mi vină aşa, pe gratis. Din motive care ?mi scapă, chestia asta nu s-a ?nt?mplat niciodată. Mai nutream, totuşi, o speranţă: să prind măcar vreo doi-trei ani de pensie şi să nu mai mişc un pai. Din păcate, ?mi dau seama că nici visul acesta n-o să se ?mplinească.
Are grijă de asta guvernul Boc. Guvern format, probabil, din nemuritori. Altfel nu pot să-mi explic de ce nouă, bărbaţilor, ni se pregăteşte ieşirea la pensie la şaptezeci de anişori. Adică la o v?rstă la care nepoţeii ne vor duce de m?nă să facem pipi, ne vor pregăti proteza dentară şi ne vor face perfuzii cu Gerovital ca să ieşim din casă şi să ne ?ndreptăm către locul de muncă (asta dacă o să mai ţinem minte pe unde se află).
?mi şi imaginez o zi din ultimul meu an de slujbă.. La v?rsta fragedă de doar şaizeci şi nouă de anişori, o să deschid ochii cu noaptea ?n cap. ?nt?i, o să mă mir că ?ncă mai mişc. După aia, o să cobor din pat. Crac!, va face genunchiul st?ng. Zdrang!, va c?r?i cel drept. Vertebrele vor pocni ca un foc de artificii. Plăm?nii (uşor ajutaţi de c?teva decenii de fumat) vor face gnf-gnf! Şi vor ?ncerca să tragă puţin aer. Tensiunea va face v?j-v?j ?n urechi. Timp de vreo zece minute mă voi ?ntreba de ce naiba m-am sculat. Aha, să merg la serviciu! Cu m?ini tremur?nd de Parkinson (sau Alzheimer, la alegere), voi pune de un ceai de muşeţel şi ?mi voi face pacheţelul cu m?ncare. Adică iaurt degresat, p?ine deloc şi pastilele de lecitină (ca să nu-l confund pe şef cu femeia de serviciu). Apoi, trosnind din toate oasele, mă voi ?ndrepta către parcare şi mă voi căţăra (cu greu) ?n maşină. După ce voi fi confundat de vreo cinci ori acceleraţia cu fr?na, voi demara către slujbă. Cu douăzeci de kilometri la oră, nu mai mult, că miopia o să mă ?mpiedice să văd drumul ca lumea.
La birou, o să dau m?na cu cele trei schelete numite colegi de serviciu şi o să ?ncercăm să ne aşezăm ?n faţa calculatoarelor fără să ne st?rnim prea tare hemoroizii. O să ne povestim ce viteji eram pe vremea Războiului de Independenţă (da-da, cel din 1877, c?nd eram tineri) şi, ?n final, o să ne apucăm de lucru. Dacă o să ne mai dea cineva ceva de făcut.
Haideţi, d-le Boc, daţi-o naibii... Chiar aici vreţi să ne aduceţi? Să primim ultimul salariu direct la Eternitatea? Mai bine puneţi-ne de pe acum ceva cianură ?n chenzină, să terminaţi mai repede cu noi.
P.S. Tuturor bărbaţilor trecuţi de şaptezeci de ani şi care se simt ?n plină formă, salutările mele pline de cea mai sinceră invidie.
Sorin Băsu
Să vă spun secretul vieţii mele: ?ntotdeauna mi-am dorit să fiu un ?ntreţinut. Să stau cu burtica ?n sus şi toate cele să-mi vină aşa, pe gratis. Din motive care ?mi scapă, chestia asta nu s-a ?nt?mplat niciodată. Mai nutream, totuşi, o speranţă: să prind măcar vreo doi-trei ani de pensie şi să nu mai mişc un pai. Din păcate, ?mi dau seama că nici visul acesta n-o să se ?mplinească.
Are grijă de asta guvernul Boc. Guvern format, probabil, din nemuritori. Altfel nu pot să-mi explic de ce nouă, bărbaţilor, ni se pregăteşte ieşirea la pensie la şaptezeci de anişori. Adică la o v?rstă la care nepoţeii ne vor duce de m?nă să facem pipi, ne vor pregăti proteza dentară şi ne vor face perfuzii cu Gerovital ca să ieşim din casă şi să ne ?ndreptăm către locul de muncă (asta dacă o să mai ţinem minte pe unde se află).
?mi şi imaginez o zi din ultimul meu an de slujbă.. La v?rsta fragedă de doar şaizeci şi nouă de anişori, o să deschid ochii cu noaptea ?n cap. ?nt?i, o să mă mir că ?ncă mai mişc. După aia, o să cobor din pat. Crac!, va face genunchiul st?ng. Zdrang!, va c?r?i cel drept. Vertebrele vor pocni ca un foc de artificii. Plăm?nii (uşor ajutaţi de c?teva decenii de fumat) vor face gnf-gnf! Şi vor ?ncerca să tragă puţin aer. Tensiunea va face v?j-v?j ?n urechi. Timp de vreo zece minute mă voi ?ntreba de ce naiba m-am sculat. Aha, să merg la serviciu! Cu m?ini tremur?nd de Parkinson (sau Alzheimer, la alegere), voi pune de un ceai de muşeţel şi ?mi voi face pacheţelul cu m?ncare. Adică iaurt degresat, p?ine deloc şi pastilele de lecitină (ca să nu-l confund pe şef cu femeia de serviciu). Apoi, trosnind din toate oasele, mă voi ?ndrepta către parcare şi mă voi căţăra (cu greu) ?n maşină. După ce voi fi confundat de vreo cinci ori acceleraţia cu fr?na, voi demara către slujbă. Cu douăzeci de kilometri la oră, nu mai mult, că miopia o să mă ?mpiedice să văd drumul ca lumea.
La birou, o să dau m?na cu cele trei schelete numite colegi de serviciu şi o să ?ncercăm să ne aşezăm ?n faţa calculatoarelor fără să ne st?rnim prea tare hemoroizii. O să ne povestim ce viteji eram pe vremea Războiului de Independenţă (da-da, cel din 1877, c?nd eram tineri) şi, ?n final, o să ne apucăm de lucru. Dacă o să ne mai dea cineva ceva de făcut.
Haideţi, d-le Boc, daţi-o naibii... Chiar aici vreţi să ne aduceţi? Să primim ultimul salariu direct la Eternitatea? Mai bine puneţi-ne de pe acum ceva cianură ?n chenzină, să terminaţi mai repede cu noi.
P.S. Tuturor bărbaţilor trecuţi de şaptezeci de ani şi care se simt ?n plină formă, salutările mele pline de cea mai sinceră invidie.
-
metal_militia
- EVO I
- Mesaje: 0
- Membru din: Dum Iul 05, 2009 9:59 pm
-
metal_militia
- EVO I
- Mesaje: 0
- Membru din: Dum Iul 05, 2009 9:59 pm
Nici eu nu sunt adeptul GPL-ului si nu mi-as pune asa ceva pe masina, dar pe langa faptul ca iti duce motorul mai repede si scade puterea, are si cateva avantaje, care pentru unii s-ar putea sa conteze. De-aia nu mi s-a parut nimic in neregula
- Fişiere ataşate
-
[Extensia pdf a fost dezactivată şi nu mai poate fi afişată.]
http://www2.autovit.ro/vs2cautaauto.php ... +Cauta+%21+++
uitati-va la altceva...
In Constanta toate 1.8-urile au 150 CP. Geez....
Iar CVT-ul este cutie de EVO cica...
uitati-va la altceva...
In Constanta toate 1.8-urile au 150 CP. Geez....
Iar CVT-ul este cutie de EVO cica...
Prostidigitatorii
Au trecut cinci ani şi sunt ?ncă multe lucruri pe care preşedintele Rom?niei nu le-a făcut. De fapt, n-a apucat să le facă, dar timpul nu e pierdut. Spre exemplu, n-a mers ?n m?ini. Eu, unul, aş fi vrut să-l văd merg?nd ?n m?ini şi sunt gata să jur că asta l-ar fi scos ?n evidenţă faţă de adversarii săi. N-a muls o vacă, n-a tuns un porc, nu şi-a lăsat mustaţă, n-a c?ntat la bucium, n-a vorbit mulţimii cocoţat pe Logan, n-a pişcat folclorista care-l ?nt?mpină cu sare şi colaci, n-a ?mbrăcat tricoul lui Goian, n-a botezat, ?ncă, o comună ?ntreagă şi n-a cununat, simultan, un judeţ.
Această rezervă de gesturi populare, adunate unul peste altul de c?te ori preşedintele s-a străduit să se abţină, aşteaptă liniştită să primească telefon de la sediul de campanie ?n zilele ce vor urma.
Iar telefonul poate veni de oriunde. De la Geoană, de la Antonescu, de la Oprescu. De la oricine vrea, ?n mod serios, să ajungă preşedinte. Fiecare dintre cei patru are acum ocazia să stea ?n cap, să cotcodăcească, să facă tumbe sau să ragă, doar-doar va face electoratul să tresară şi să ?ntoarcă, o secundă, capul către el. Fiecare poate să execute toate figurile din repertoriul unui clovn. Nu ?nsă să şi vorbească.
Sezonul cuvintelor a trecut. Frazele s-au uscat, verbele s-au veştejit, adjectivele au făcut viermi. Repetate la nesf?rşit, mestecate laolaltă cu anii pe care ?i tot pierdem, vorbele nu mai au ?nţeles. Ce pot să ne mai spună aceşti patru oameni? Că statul trebuie ?ntărit, că justiţia trebuie să meargă şi că economia trebuie să crească? Că celălalt minte, că ceilalţi fură, că nimeni, cu excepţia lui, nu se pricepe să ne fie şef? Aceste fraze nu se mai aud, chiar dacă cei patru candidaţi le-ar urla din toţi bojocii. Ele ne trec pe l?ngă urechi ca o şoaptă care deranjează la cinematograf.
A venit, aşadar, vremea gestului extrem, singurul gen care mai produce atenţie. Dacă hăhăiala, tr?nta, r?g?itul sau scobitul vor face rating, asta ?i vom vedea făc?nd. Dacă dezbrăcatul ?n public va obţine voturi, viitorul preşedinte al Rom?niei nu se va sfii să umble ?n curul gol.
Vă fac o propunere: ?n cele două luni care au mai rămas p?nă la aflarea viitorului preşedinte priviţi-i la televizor cu sonorul ?nchis. N-au nimic de spus şi nu spun nimic, aşa că nu pierdeţi nimic. Priviţi-le faţa, m?inile, b?ţ?iala, negii, grimasele, r?njetul şi balele. După un timp, veţi vedea că nu-i mai deosebiţi. Iar cel care, ?n gesticulaţia şi mimica lui mută, vă va face primul să pufniţi ?n r?s, acela să fie demn de votul vostru. ?nseamnă că a reuşit să vă inspire un sentiment.
catavencu.ro
Au trecut cinci ani şi sunt ?ncă multe lucruri pe care preşedintele Rom?niei nu le-a făcut. De fapt, n-a apucat să le facă, dar timpul nu e pierdut. Spre exemplu, n-a mers ?n m?ini. Eu, unul, aş fi vrut să-l văd merg?nd ?n m?ini şi sunt gata să jur că asta l-ar fi scos ?n evidenţă faţă de adversarii săi. N-a muls o vacă, n-a tuns un porc, nu şi-a lăsat mustaţă, n-a c?ntat la bucium, n-a vorbit mulţimii cocoţat pe Logan, n-a pişcat folclorista care-l ?nt?mpină cu sare şi colaci, n-a ?mbrăcat tricoul lui Goian, n-a botezat, ?ncă, o comună ?ntreagă şi n-a cununat, simultan, un judeţ.
Această rezervă de gesturi populare, adunate unul peste altul de c?te ori preşedintele s-a străduit să se abţină, aşteaptă liniştită să primească telefon de la sediul de campanie ?n zilele ce vor urma.
Iar telefonul poate veni de oriunde. De la Geoană, de la Antonescu, de la Oprescu. De la oricine vrea, ?n mod serios, să ajungă preşedinte. Fiecare dintre cei patru are acum ocazia să stea ?n cap, să cotcodăcească, să facă tumbe sau să ragă, doar-doar va face electoratul să tresară şi să ?ntoarcă, o secundă, capul către el. Fiecare poate să execute toate figurile din repertoriul unui clovn. Nu ?nsă să şi vorbească.
Sezonul cuvintelor a trecut. Frazele s-au uscat, verbele s-au veştejit, adjectivele au făcut viermi. Repetate la nesf?rşit, mestecate laolaltă cu anii pe care ?i tot pierdem, vorbele nu mai au ?nţeles. Ce pot să ne mai spună aceşti patru oameni? Că statul trebuie ?ntărit, că justiţia trebuie să meargă şi că economia trebuie să crească? Că celălalt minte, că ceilalţi fură, că nimeni, cu excepţia lui, nu se pricepe să ne fie şef? Aceste fraze nu se mai aud, chiar dacă cei patru candidaţi le-ar urla din toţi bojocii. Ele ne trec pe l?ngă urechi ca o şoaptă care deranjează la cinematograf.
A venit, aşadar, vremea gestului extrem, singurul gen care mai produce atenţie. Dacă hăhăiala, tr?nta, r?g?itul sau scobitul vor face rating, asta ?i vom vedea făc?nd. Dacă dezbrăcatul ?n public va obţine voturi, viitorul preşedinte al Rom?niei nu se va sfii să umble ?n curul gol.
Vă fac o propunere: ?n cele două luni care au mai rămas p?nă la aflarea viitorului preşedinte priviţi-i la televizor cu sonorul ?nchis. N-au nimic de spus şi nu spun nimic, aşa că nu pierdeţi nimic. Priviţi-le faţa, m?inile, b?ţ?iala, negii, grimasele, r?njetul şi balele. După un timp, veţi vedea că nu-i mai deosebiţi. Iar cel care, ?n gesticulaţia şi mimica lui mută, vă va face primul să pufniţi ?n r?s, acela să fie demn de votul vostru. ?nseamnă că a reuşit să vă inspire un sentiment.
catavencu.ro
Cine este conectat
Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 7 vizitatori